JUDECATA CEA DINTÂI A LUI SOLOMON
The Plea for Justice
Two women bring a dispute before King Solomon, with one accusing the other of stealing her living child and replacing it with a dead one.
Then two prostitutes came to King Solomon and stood before him, and one of them said: "Give me justice, my king! This woman, my neighbor, and I were living together in the same house. Now, I gave birth to a child. And three days later, this neighbor of mine also gave birth, and she too had a boy.1 And it was just the two of us—no one else was in the house with us. But during the night, this neighbor rolled onto her own child in her sleep and smothered him. So when she woke up around midnight and found that she had lain on her child and he was dead, she picked him up and came over to me, and finding me asleep she took my living child from my side and laid him down beside her, and put her dead one next to me. Then, when I got up to nurse my child, I found him dead.2
The King's Test
Solomon proposes to divide the living child in two, prompting the true mother to relinquish her claim out of compassion, revealing her identity.
But the next morning, when it got light, I looked and saw that the dead child wasn't mine—he was this neighbor's; and this living child, this one is mine, and I'm the one who gave birth to him. But the other woman said, “No, my king, that’s not how it is. This living child is mine, and the dead one is hers.” And so the two of them argued it out in front of the king. Then Solomon said to them, “You say this living child is yours and the dead one is hers, and she says the dead one is yours and this living one is hers. So there’s no other way to settle it: this living child must be split into two pieces, and the dead one the same, and half of the living child and half of this dead one given to you—and the same to the other woman.”3 Then the woman whose child was the living one said, “Oh, my king, my heart is breaking for my child and for this judgment! Don’t let me watch my own child cut in two with my own eyes—give him alive to this neighbor of mine and let her keep him, only don’t kill him.”
The True Mother Recognized
Solomon declares the child belongs to the woman who pleaded for its life, recognizing her as the true mother.
But the other woman said, "No—better that he belong to neither me nor you. Let him be cut in two, just as the king said."4 Then Solomon said, "Don't kill him. Give him to the woman who said not to kill him, and don't give him to the other one, because the living child is hers and not the other woman's. So give him to her, because she is the child's mother and she is the one who gave birth to him."
Read the original Romanian
Atuncea mérseră 2 mueri curve la împăratul Solomon și stătură înaintea lui și zise una dentr-însele: „Judecă-mă, împărate! Eu și ceastă fămée vecină a mea lăcuiam amândoao într-o casă. Decii eu am făcut un copil. Iar după 3 zile au născut și această vecină și au făcut și ia, iar copilu. Și am fost numai noi amândoao, iar alt n-au mai fost cu noi nimenea. Iar ceastă vecină ș-au împresurat noaptea, dormindu, copilul ei și l-au omorât. Deacii, deaca s-au deșteptat ca la miezul nopții și ș-au aflat copilul împresurat de dânsa și mortu, ia l-au luat și au venit la mine și m-au aflat adormită și au luat copilul mieu cel viu de lângă mine și l-au adormit lângă ia, iar al ei, cel mortu, l-au pus lângă mine. Deacii cându m-am sculat sămi aplec copilul, eu l-am aflat mortu.
Iar a doao zi, deaca au luminat, eu am căutat și am văzut că copilul cel mortu n-au fostu al mieu, ci au fostu al ceștii vecine, iar cestu copil viu, acesta iaste al mieu și l-am născut eu”. Iar céialaltă muiare zise: „Ba, împărate, nu iaste așa. Ci acestu copil viu iaste al mieu, iar cestu mortu iaste al ceștiialalte”. Și așa să pricea iale amândoao înaintea împăratului. Iar Solomon zise cătră dânsele: „Tu zici cestu copil viu că iaste al tău și cel mortu al ceștialalte, iar céia zise că iaste cel mortu al tău, iar cestu viu al ei. Ci într-altu chip nu va putea fi, ci numai să să dăspice copilul cestu viu în doao lospaturițe și cel mortu așijderea și să să dea ție jumătate den copilul cel viu și jumătate den cestu mortu, și ceiialalte iar așa”. Deci muiarea céia căruia era copilul cel viu zise: „O, vai de mine, împărate, turbură-mi-se inima de copilul mieu și de această judecată! Ci să nu văzu cu ochii miei dăspicându copilul mieu în doao, ci-l dați viu ceștii vecine, să și-l ție ia, iar nu-l omorâreți”.
Iar céialaltă muiare zise: „Ba, încai, să nu fie nici al mieu, nici al tău, ci să-l dăspice în doao, cum au zis împăratul”. Atuncea zise Solomon: „Nu omorâreți, ci-l dați cestii muiéri ci zise să nu-l omorâreți, iar nu-l dați ceiialalte, că al aceștiia iaste copilul cestu viu, iar nu iaste al ceiialalte. Drept acéia îl dați ei, că ia iaste muma copilului și ia l-au născut”.
Notes
- 1 ↩The phrase reads literally "again a child"; taken here as "another boy as well," matching the biblical account in which both women bear sons.
- 2 ↩The old idiom a apleca (un copil) means to give a child the breast; rendered "to nurse my child."
- 3 ↩'lospaturițe' is a rare diminutive, apparently 'small pieces/slices'; rendered 'pieces' since the sense required is simply the halving of the body.
- 4 ↩Old Romanian «încai» is a concessive particle meaning roughly "at least" or "rather then"; rendered here as "better that" to carry the speaker's spiteful preference without archaic diction.
Teachings of Neagoe Basarab to His Son Theodosios companion
Rule yourself daily, not just on retreat
Chosen Portion turns the mirror into a daily practice — a short reading and examining question each morning before you lead anyone.
Chosen Portion makes the mirror daily: the ruler-formation questions this collection preserves become a two-minute morning examination in the app.
- A daily formation reading drawn from centuries of counsel to those in authority
- One pointed examination question a day — two minutes, before the meetings start
- Track your practice over weeks and watch the examined life become a habit