V. ALTĂ ÎNVĂȚĂTURĂ, IARĂȘI A LUI NEAGOE VOEVOD CĂTRĂ IUBITUL SĂU COCON ȘI CĂTRĂ ALȚI DOMNI. CUM ȘI ÎN CE CHIP VOR CINSTI PRE BOIARI ȘI PRE SLUGILE LOR CARE VOR SLUJI CU DREPTATE (Slovo 12)

Come to me, my sons, come and draw near to my good counsel, and listen to the advice I'll give you first of all.^✦ First, hold on to faith, love, and hope toward God, because love is the greatest of them all.¹ Then, after love, offer God the praise that pleases him. And hold on to humility as well, because this is how our Lord Jesus Christ taught his apostles when he told them: "Learn from me, for I am gentle and humble in heart." See, my sons, how good humility is — our Lord himself taught his own disciples and said to them: "Be gentle and humble." In the same way, I too am teaching you, following the Lord's own word. Because if you are humble, God will teach you, and if you are gentle, God will send down his mercy and it will rest on you. You see, my children, I have a garden. And this garden, with God's grace and help, I made and cultivated beautifully and well, amidst my many labors and hardships.² That garden, and the beautiful things growing in it, are my great and honored boyars.³ And I hedged them about with a fence as though with a stone wall, and guarded my garden so that no one would dare to get inside and ruin anything I had worked for.^✦ And so my labor, and the garden, and all that growth I had guarded, flourished and bloomed. And I found my rest in their shade and in the shade of their blossoms, and my eyes were refreshed by the dew and the gladness of their flowers.^✦ And they didn't only gladden me with their gladness and bring me joy — they were all willing, and glad, to lay down their own heads and pour out their own blood for me.^✦ But when God's command came for me to move on out of this world — for my body to go into the ground, as the One who fashioned it has ordered, and for my soul to go beneath the heavens to be tested over everything I have done, for good and for bad alike — then my servants and my garden understood and knew that without me they were about to be left unfenced, that I was about to be parted from them, and that the garden would be left with no hedge around it, like a wilderness.^✦^✦^✦⁴⁵ They all came, and they wept before me and I before them, and we were all weighed down with worry and with sorrows past counting, and we sighed to one another, and with many tears and much grief they kept asking me: "Our lord and master, but now — to whose care are you leaving us, your garden, with the fence taken down?⁶ And what if someone breaks in among us and lays us waste?" And I said to them: "My children, that's exactly what the glory of this world is like — without root, without faithfulness, without any settled order. For look, the command of my God has come to me, that I must now be parted from you and you from me, and it cannot be otherwise.⁷ So I have nothing left to answer, except to say: 'Let it be, Lord, according to your will and according to your word.'" So, my son: let God's will be done and God's command be fulfilled — but God's own handiwork, which was my garden and my servants, who always gave me their shade with their blossoms, and whose dew refreshed my eyes, has now been stripped of its hedge and left to me desolate.⁸ And now, my son, I leave you to be the hedge around my garden and to guard it, just as I guarded it. For if you guard it and stand as the hedge around it, solid as a stone wall the way I was, then just as they were ready to shed their blood and lay down their lives for me, so they'll shed their blood and lay down their lives for you—or for any ruler who acts on these teachings of mine and keeps them—and they'll never turn their backs on your enemies.⁹ And just as their blossoms shaded me and cooled me in my rest, and my eyes drew dew and gladness from those blossoms, so they'll shade you as well and cool you, and your eyes will draw dew and gladness from them. But if anyone teaches you to walk into God's own creation and into my garden with an axe, without God's command and beyond what I'm teaching you, then you'll have to answer for it before our Lord Jesus Christ.¹⁰ Because I'm not teaching you to act that way. What I teach you is this: a lord who looks after his own garden ought to clear it of every dry switch that bears no fruit — but by law and with sound judgment.¹¹ For the Holy Gospel says: "The tree that doesn't bear good fruit will be cut down out of the ground and thrown into the fire."^✦ Somewhere else it says: "Whoever forgives other people's offenses will himself be forgiven by God.^✦ But whoever won't forgive other people's offenses won't be forgiven by God either, in the house of David, where the great terror comes to its end."^✦¹² A lord, then, ought to be merciful. Even if the garden yields nothing and you get angry at one of the trees, don't cut it down. Clear it of all its dry branches, and dig manure in around its root, and give it a year.^✦¹³ If it bears fruit and becomes a garden again, the way it was before, you keep it. But if it doesn't turn around and bear fruit, then it's in your hands. Then do with it as you see fit. So, my son, when your servants wrong you, don't cut them down because of what people say, and don't throw them into the fire; forgive the offense, even if they really did wrong you, and teach them instead.¹⁴ Perhaps he'll turn back after all, and become like your other servants, the ones who serve you honestly. But if he won't turn back, then you're free to cut him down, just like that barren tree. But here's what I'm teaching you: don't let your cup be full of human blood again and again, because that blood you'd pour out without mercy is blood you'll answer for before God — as St. Ephrem the Syrian says: "Oh, how great the grief will be when our servants and hired hands walk ahead of us and enter the kingdom of heaven with our God, while we, who were the rulers, are left behind, condemned and put to shame!¹⁵¹⁶ ?¹⁷ So is it better for us to stay outside with our arrogance and our free rein, and never see the face of Christ our God?¹⁸ Or is it better to walk according to the words of Christ and gain the life of the age to come, the life that never passes away, forever!¹⁹ Amen.

Read the original Romanian

Veniți la mine, feții miei, veniți și vă apropiați cătră sfatul mieu cel bun și să ascultați sfatul care vă l-oi da întâi. Întâi să aibi credință, dragoste și nădéjde cătră Dumnezeu, că dragostea iaste mai mare dee toate. Deacii, după dragoste, să aveți lauda lui Dumnezeu, care-i place lui. Iar smereniia încă să o aveți, căci că Domnul nostru Iisus Hristos așa învață pre apostolii săi și le zise: „Învățați-vă de la mine, că sunt blând și smerit cu inima“. Vedeți, feții miei, cât iaste de bună smereniia, că însuși Domnul nostru au învățat pre ai săi ucenici și le-au zis: „Să fiți blânzi și smeriți“. Așijderea și eu vă învăț, după cuvântul Domnului. Că de veți fi smeriți, Dumnezeu vă va învăța, iar de veți fi blânzi, Dumnezeu va trimite mila sa de va fi cu voi.

Că eu, feții miei, am o grădină. Și această grădină, cu darul și cu ajutoriul lui Dumnezeu între multele méle ostenințe și nevoințe, o am făcut și o am crescut frumos și bine. Grădina acéia și créștirile céle frumoase dentr-însa suntu boiarii miei cei mari și cinstiți. Și i-am îngrădit cu gard ca cu un zid de piiatră și grădina mea o am apărat, ca nu cumva să îndrăznească cineva să între într-însa și să strice ceva den ostenélele méle. Deacii acea osteneală a mea și grădină și acéle créșteri ce le apăraiu crescură frumoase și înfloriră. Și eu tot supt umbra lor și a florilor lor m-am răcorit, și ochii miei să răvenea de roaoa și de veseliia florilor lor. Și nu numai ce mă veselea cu veselii și mă bucura, ce încă și capetele să și le pue și sângele să și-l vérse toți voia și era bucuroși pentru mine. Iar când veni porunca lui Dumnezeu să mă mut den lumea aceasta și să meargă trupul mieu în pământ, cum iaste poruncit de cel ce l-au zidit, iar sufletul să meargă supt ceriuri să să ispitească de toate lucrurile câte am lucrat eu, să să ispitească și de céle bune și de céle réle — atuncea pricepură și cunoscură slugile méle și grădina mea că făr’ de mine vor să să dăzgrădească, și eu voiu să mă dăspartu de la dânșii, și va să rămâe acea grădină neîngrădită și ca o pustie.

Veniră toți și plângea cătră mine și eu cătră dânșii și eram toți în niște griji și în niște scârbe multe făr’ de seamă și suspinam unii cătră alții și cu multe lacrăme și obide mă întreba, zicând: „Doamne și stăpâne, dar acum pre noi, grădina ta, pre a cui seamă ne lași, dăzgrădiți? Dar de va întra cineva întru noi și ni va pustii? “ Iar eu le ziș: „Feții miei, slava lumii aceștiia așa iaste făr’ di rădicină și făr’ di credință și făr’ di tocmeală; că iată, veni porunca Dumnezeului mieu la mine, ca să mă dăsparțu acum di voi și voi di mine, și într-alt chip nu poate fi. Ci nu mai am a răspundi, și voi să zic: „Fie, Doamne, după voia ta și după cuvântul tău““.

Deci tu, fătul mieu, voia lui Dumnezeu să fie și porunca lui Dumnezeu să să umple, iar zidirea lui Dumnezeu, care au fost grădina mea și slugile méle, carii totdeauna mă umbriia cu florile lor și ochii miei să revenea de roaoa lor, acum s-au dăzgrădit de mine și au rămas pustie. Iar acum, fătul mieu, eu te las să fii gard grădinii méle și să o păzești, cum o am păzitu și eu. Că deaca o vei păzi și vei fi gardul împrejurat ca zidul de piatră, cum am fost și eu, deacii ei cum cugeta să-și verse sângele și să-și pue capetele pentru mine, așa-și vor vărsa sangele și-și vor pune capetele pentru tine — sau pentru fieștecare domn care va face și va păzi acéste învățături ale méle — și niciodată nu vor da spatele vrăjmașilor voștri. Și cum mă umbriia în odihna mea și mă răcorea florile lor, și lua ochii miei roao și veselie din florile lor, așa și pre voi vă vor umbri și vă vor răcori și vor lua ochii voștri roao și veselie de la dânșii.

Iar de vă va învăța cineva să întrați în zidirea lui Dumnezeu și în grădina mea cu săcurea, făr' di porunca lui Dumnezeu și fără cât vă învăț eu, deacii voi să dați seama înaintea Domnului nostru Iisus Hristos. Că eu nu vă învăț să faciți așa, ci vă învăț că să cade domnului carele își caută de grădina sa, să o curățească di toate nuiale céle uscate, care nu fac rod, însă cu lége și cu judecată. Că și în Sfânta Evanghelie zice: „Pomul care nu face rod bun, din pământ să va tăia și să va arunca în foc“. Într-altu loc zice: „Cel ce va erta greșalele oamenilor, acela încă va fi ertat de la Dumnezeu. Iar cine nu va erta greșalele oamenilor, acela nu va fi ertat de la Dumnezeu la casele lui David, unde să va sfârși frica cea mare“. Iar domnului să cade să fie milostiv și, măcar de ar fi grădina și făr’ de roadă și te vei mîniia pe vreun pom, nu-l tăia, ci-l curățéște de toate cranghinile céle uscate și să sapi gunoiul de la rădăcina lui, pân’ la un an. Dar de va face roadă și va fi iar grădină cum au fost și mai nainte, îl ții; iar de nu să va întoarce să facă roadă, deacii în mână-ți iaste. Ci-i face cum îți iaste voia.

Așa, fătul mieu, slugile tale care-ți vor greși, nu le tăia pentru cuvintele oamenilor, nici îl băga în foc, ci-i iartă greșala, măcar de țe-ar fi și greșit, și-l învață. Cândai doar s-ar întoarce, să fie ca alte slugi, care-ți vor sluji cu dreptate. Iar de nu să va întoarce, ești volnic să-l tai, ca și pre acel pomu sterpu. Însă iată că te învățu: să nu fie adéseori păharul tău plinu de sânge de omu, că acel sânge, care vei tu să-l verși făr' de milă, vei să dai seamă de dânsul înaintea lui Dumnezeu, cum zice svetâi Efrem Sirin: „O, câtă jale de mare va fi cându vor mérge slugile și argații noștri înaintea noastră, să între cu Dumnezeul nostru întru împărățiia ceriului, iar noi, fiindu domni, vom rămânea înapoi, osândiți și batjocoriți! ? Deci mai bine iaste să rămânem afară, cu semețiia și cu volniciia noastră, și să nu vedem fața lui Hristos, Dumnezeului nostru? Au mai bine iaste să umblăm după cuvintele lui Hristos și să dobândim viața de veci, carea nu trece niciodată în veci! Amin.

Scripture echoes

↩Matt.11.29 — Take my yoke upon you and learn from me, for I am gentle and lowly in heart, and you will find rest for your souls.
↩Isa.5.1-Isa.5.5 — Let me sing for my beloved a song of my beloved concerning his vineyard: My beloved had a vineyard on a very fertile hill. Isa.5.2 — He dug it up and cleared it of stones, and planted it with choice vines. He built a watchtower in its midst, and also hewed out a wine vat in it. He waited for it to produce grapes, but it produced wild grapes. Isa.5.3 — And now, O inhabitants of Jerusalem and men of Judah, judge, I pray, between me and my vineyard. Isa.5.4 — What more was there to do for my vineyard, and I did not do it in it? Why did I expect it to produce grapes, and it produced wild grapes? Isa.5.5 — And now I will make known to you what I am doing to my vineyard: I will remove its hedge, and it will be for burning; I will break down its wall, and it will be for trampling.
↩Song.2.3 — Like an apple tree among the trees of the forest, so is my beloved among the young men. In his shadow I delighted to sit, and his fruit was sweet to my palate.
↩John.15.13 — No one has greater love than this: that someone lay down his life for his friends.
↩Gen.3.19 — By the sweat of your brow you shall eat bread, until you return to the ground, for from it you were taken; for you are dust, and to dust you shall return.
↩Eccl.12.7 — and the dust returns to the earth as it was, and the spirit returns to God, who gave it.
↩2Cor.5.10 — For we must all appear before the judgment seat of Christ, so that each one may receive what has been done through the body, whether good or evil.
↩Matt.3.10;Matt.7.19;Luke.3.9 — So already the axe is laid at the root of the trees. Therefore every tree that does not bear good fruit is cut down and thrown into the fire. Matt.7.19 — Every tree that does not bear good fruit is cut down and thrown into the fire. Luke.3.9 — And even now the axe is laid at the root of the trees. Therefore every tree that does not bear good fruit is cut down and thrown into the fire.
↩Matt.6.14 — For if you forgive people their trespasses, your heavenly Father will also forgive you.
↩Matt.6.15 — But if you do not forgive others their trespasses, neither will your Father forgive your trespasses.
↩Luke.13.6-Luke.13.9 — He also told this parable: "A man had a fig tree planted in his vineyard, and he came looking for fruit on it and found none. Luke.13.7 — 'And he said to the vineyard worker, "Look, for three years I have come seeking fruit on this fig tree and have found none. Cut it down. Why should it also waste the ground?"' This smooths tense sequence and avoids over-punctuating the command. Luke.13.8 — And he answered and said to him, 'Lord, let it alone this year also, until I dig around it and put on manure; Luke.13.9 — If it bears fruit next year, fine; if not, you can cut it down.

Notes

1 ↩Romanian *dragoste* is rendered "love" (the charity/love of the theological triad), keeping it consistent across the section rather than alternating with "charity".
2 ↩Romanian 'dar' here carries the theological sense of divine gift, so it is rendered 'grace' rather than 'gift'.
3 ↩'Boiari' are the noble councillors and officeholders of the Wallachian court; the term is kept rather than flattened to 'nobles' because the whole chapter is about how a prince honors this specific class of servant.
4 ↩'Să să ispitească' means to be examined or tried; in this eschatological setting it is the soul's testing at the toll-houses / judgment, not temptation to sin.
5 ↩'Dăzgrădească' (to have the hedge torn down) is the pivot of the parable and is kept as a fence image, since the following section has the boyars pleading, 'to whose care are you leaving us, unfenced?'
6 ↩"obide" (old Romanian) covers both grief and a sense of wrong suffered; rendered here as "much grief" to keep the affective force without importing a legal complaint.
7 ↩"tocmeală" here means settled arrangement or stability (not "bargain"); "without any settled order" keeps that sense alongside "without root" and "without faithfulness".
8 ↩"s-au dăzgrădit de mine" is literally "has been un-hedged/un-fenced from me" — the garden's protective enclosure (Neagoe himself) is being removed by his death. Rendered to keep the hedge image, which governs the whole section.
9 ↩"să-și pue capetele" is literally 'to set down their heads'; the idiom means to give up their lives, and the modern phrase 'lay down their lives' carries it without archaism.
10 ↩"zidirea lui Dumnezeu" literally means "God's building"; in this text it carries the sense of what God has made — his creation, here the people (the boyars and servants) figured as the garden of the previous section.
11 ↩"însă" is concessive-restrictive here: the pruning is permitted, but only under the limit of law and judgment. Rendered with a dash plus "but" to keep that restrictive force.
12 ↩"la casele lui David, unde să va sfârși frica cea mare" is obscure. Most plausibly it names the place of final judgment in liturgical-eschatological language (cf. Matthew 6:15 continued with a judgment clause); "casele" is plural in the source but reads as the house/dwelling of David. Rendered literally; sense left open for review.
13 ↩"să sapi gunoiul de la rădăcina lui" is best read as digging manure in at the root (the standard remedy for a barren tree), rather than digging refuse away from it; the parallel with Luke 13:8 supports this.
14 ↩The Romanian keeps the arboricultural metaphor of the previous section ("a tăia" = to cut down a tree, and here to cut down/execute a servant). The English keeps "cut down" so the figure of the orchard carries over rather than flattening into "punish".
15 ↩The quotation from Ephrem opens here with „ and is not closed in this sentence; it runs on through the following sentences. Quotation-mark placement is left as the source has it.
16 ↩"svetâi" is the Slavonic honorific (свѧтый, "holy/saint") used before the name; rendered simply "St."
17 ↩This sentence unit contains only a question mark, with no words. It is almost certainly a segmentation artifact — stray punctuation split off from a neighboring sentence — rather than a sentence of the text.
18 ↩"volniciia" here means unchecked liberty to do as one pleases — the ruler's power over life and death invoked earlier in this section ("ești volnic să-l tai"). "Free rein" keeps that connection; "license" would also serve.
19 ↩"Au" introduces the second limb of a rhetorical either/or begun in the previous sentence; rendered "Or". The source ends this alternative with an exclamation mark rather than a question mark, and that emphasis is kept.

Teachings of Neagoe Basarab to His Son Theodosios companion

Rule yourself daily, not just on retreat

Chosen Portion turns the mirror into a daily practice — a short reading and examining question each morning before you lead anyone.

Chosen Portion makes the mirror daily: the ruler-formation questions this collection preserves become a two-minute morning examination in the app.

A daily formation reading drawn from centuries of counsel to those in authority
One pointed examination question a day — two minutes, before the meetings start
Track your practice over weeks and watch the examined life become a habit

Chosen Portion — Daily Prayer (free iOS app) →