SR
← Teachings of Neagoe Basarab to His Son Theodosios/Book 1 · Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie
Chapter 31NeagoeInvataturi.1.31

VI. ÎNVĂȚĂTURA IAR A LUI NEAGOE VOEVOD CĂTRĂ COCONII SĂI ȘI CĂTRĂ ALȚI DE DUMNEZEU ALEȘI DOMNI. CUM VOR PUNE BOIARII ȘI SLUGILE LOR LA BOERIE ȘI LA CINSTE ȘI CUM ÎI VOR SCOATE DINTR-ACŒSTEA, PENTRU LUCRURILE LOR (Cuvântu 13)

Choosing Worthy Officials

A ruler must appoint officials based on merit and capability, not favoritism towards relatives, recognizing that God has appointed the ruler to dispense justice.

Now then, my sons — God's chosen ones and his anointed — on this matter too I'm teaching you as much as I've been able to understand: how, and in what manner, a ruler ought to appoint his boyars.✦1 When you're ready to appoint boyars, you mustn't look at whether they're your relatives and appoint them on that account, because that's hypocrisy.2 For if you have a great many relatives, or if your relatives want more honor and standing than anyone else — so that, as people say, every high office rests on them — that isn't good. Because the man who intends to be a true ruler has no business having relatives — only honest servants.3 And the servants who are poor, who have worn themselves out and served you honestly — are you going to push them to the back and look after your relatives alone? Or suppose some of them say: "We're the sons of boyars, and it isn't right for you to push us out and set poor men above us." But if you have a wide family and many relatives, and they're full of greed and cruelty and are good for nothing — or if among the sons of boyars, whose fathers were good men, the sons themselves turn out worthless — then what use will they be to you?45 I'm certain you know this: it wasn't they who chose you or anointed you ruler, but God — so that you would be justice for everyone.✦6

Balancing Rank and Service

While capable relatives and sons of boyars may hold office, the ruler must also value and integrate capable servants, ensuring appointments are based on merit and careful testing, not bribery or haste.

But here's the truth: if your relatives and the sons of boyars are good, capable, and useful men, then it's a very good thing for them to hold honor and high office. I'm not saying this is bad; it's good, and it's only right.7 But as for those poor men who push themselves hard and wear themselves out serving you, don't drive them away either, or tear them from your side; let them too be close by, alongside the sons of the boyars, because one day you'll need them as well, and their hands will help you as much as they can. And if one of the poor men is more capable than one of the boyars' sons or than a relative of yours, don't hand the honor and the office to those others out of favoritism; give it instead to the poorer man, if he's worthy and capable and will keep his post honorably.8 Because a poor man with honor is worth more to you than a boyar with disgrace.✦ And if people press you — whether boyars or those poor men — to promote some paid soldier and make him swordbearer [REDACTED] cupbearer [REDACTED] captain, think it over carefully; because some men have money and pay bribes to the very people who speak to you on their behalf.9 So don't be in any hurry to give them what they want on the spot, pulling out a worthy man and putting an unworthy one in his place. Instead, summon the man before you and take a good look at him: if he's capable and worthy of that honor, then let it be him. Because when a lord takes a man on as his servant, isn't he bound to test him thoroughly?10 So this is what's right: when you raise a man to boyar rank and place him in a great office or a lesser one, don't rush to appoint him on the spot. Test him first, and ask your counselors too. And if you yourself see clearly what is better, do that—and whatever matches the man, let that be what he's given.

Just Dismissal and Due Process

A ruler should not hastily dismiss officials but should carefully investigate accusations, ensuring justice is served with deliberation and mercy, mirroring the divine judgment to come.

So once you've appointed him, don't rush to strip him of the post right away just because of someone's opinion or words. But what if he's truly at fault?11 Then use the same careful thought and deliberation you used in appointing him: weigh it out now with a clear mind, and remove him that way. Then, if he's guilty of a capital offense, you may even put him to death; but if he isn't guilty of anything deserving death, and his fault is some lesser disgrace instead, show him the wrong he has done, so he sees it for himself.12 But if he's innocent and simply wants to leave his post, he deserves honor. See him home with honor, so that others witness it and are drawn to you.13 But if a man is worthy and capable in the office he holds, and someone brings a charge against him to you, never be in a hurry to strip him of that office because of those charges; because once you remove him, he won't be your friend anymore. But when he really is guilty, show him the fault so he sees it and owns it; then he'll have no grounds for holding anything against you. So with everyone who comes before you for judgment, never rush to judge until you've had them stand face to face in front of you. Because if you rush to pass sentence on their accusation, or just to give your anger its way, what good will it do you? None at all—you'll only do damage to your own soul. Instead, weigh people's faults carefully and lay them all out in front of them, however great a man's fault may be. Because you too are going to go and stand face to face where the scales are true.14

The Measure of Divine Justice

The ruler's judgments and measures in this life will be mirrored in the final divine judgment, leading to eternal rejoicing for the just and condemnation for the unjust.

But what will be given to all the righteous?15 There, the just verdicts you handed down will be given back to you.16 Whether you measured honestly or crookedly, everything will be set right there.17 So if you judged and measured with a double heart, you'll be condemned outright, every bit of you; but if you judged and measured well and justly, then you'll rejoice with your just deeds, forever and ever, amen.1819

Read the original Romanian

Iată, feții miei și aleșii lui Dumnezeu și unșii lui, și de aceasta, cât mă putui pricépe, vă învăț: cum și în ce chip să cade domnului să-și tocmească boiarii. Când veți vrea să puneți boiari, nu să cade să căutați căci vă vor fi rudenii, pentru acéia să-i puneți, că acéia iaste fățărnicie. Că dar de veți fi avându rudenii multe, sau de vor vrea rudeniile tale să aibă cinste și socoteală mai multă decât alții, cum s-ar zice, toate măririle pre dânșii să razime, ci nu iaste bine. Căci că cel ce va să fie domn adevărat, aceluia nu i să cade să aibă rudenii, ci numai slugi drépte. Iar slugile care vor fi săraci și să vor fi nevoit de vă vor fi slujit cu dreptate, voi să-i dați îndărăt și să căutați numai rudelor voastre? Sau de vor zice cineva: „Noi suntem feciori de boiari, ci nu să cade să ne scoți pre noi și să pui pre cei săraci, să fie mai nainte de noi”. Dar de vei fi avându neam și rudenie multă și va fi plini de hlăpie și neomenie și nu vor fi harnici, sau den feciorii de boiari, de vor fi fost părinții lor oameni buni, iar ei vor fi nevrédnici, décii de ce treabă vă vor fi? Crez, știi, că nu te-au ales nici te-au unsu ei domn, ci Dumnezeu, ca să fii tuturor dreptate.

Iar aceasta iaste adevărat: de vor fi rudeniile tale și feciorii de boiari oameni buni de treabă și de folos, foarte va fi lucru bun când vor fi ei la cinste și la boerii, că aceasta nu zic eu că iaste vreun lucru rău, ce bun și să cuvine.

Iar pre acei săraci, carii să silescu și să nevoescu de vă slujăscu, nici pre acéia să nu-i dăpărtați și să-i dăzlupiți de lângă voi, ci să fie și ei aproape de feciorii de boiari, că odată vă vor trebui și ei să vă fie de ajutor mâinele lor cât vor putea. Și de va fi mai harnicu unul din cei săraci decât unul den feciorii de boiari sau decât o rudă de ale voastre, voi să nu dați acelora cinstea și boeriia, în fățărnicie; ce să o dați aceluia mai sărac deaca iaste vrédnic și harnic și-și va păzi dregătoriia cu cinste. Că mai bun îți iaste săracul cu cinste decât boiariul cu ocară. Și de vă vor zice, sau din boiari, sau dintr-acei săraci, să rădicați pe vreun lefegiu să-l puneți spătar sau cupar sau căpitan, voi să socotiți; că unii au avuție și dau mită celor ce-ți zic ție pentru dânșii. Ci să nu vă grăbiți nici într-un chip să le umpleți voile îndată, să scoateți un vrédnic și să puneți un nevrédnic în locul lui. Ci să chemați omul acela înaintea voastră și să-l vedeți: de va fi harnic și vrédnic de acea cinste, el să fie. Pentru că, deaca priiméște domnul pre vreun om să fie slugă, deacii nu să cade să-l foarte ispitească? Dreptu acéia să cade, cându vei boeri omul și-l vei pune sau la cinste mare sau la mai mică, să nu te pripești să-l pui îndată, ci întâi-l ispitéște și întreabă și de sfétnicii tăi; iar de vei cunoaște tu însuți cu adevărat ce iaste mai bine, acéia și fă, și ce va fi de potriva lui, acéia să și fie.

Deacii, deaca-l vei pune, nu te grăbi pentru vreo părere, sau pentru cuvintele cuiva, să-l scoți numaidecât. Dar de nu va fi vinovat? Ci cu multă socoteală și chibzuială a ta cu care l-ai pus, cu acéia acum ți să cade să-ți iai seama, cu minte bună, și să-l scoți. Deacii, deaca va fi vinovat morții, tu-l poți și piiarde, iar de nu va fi vinovat de moarte, ci va avea vină de altă ocară, tu-i arată vina carea o au făcut, să o vază.

Iar deaca va fi drept și pentru acéia va vrea să să iarte de slujbă, aceluia i să cade să i să facă cinste și să-l duci păn’ la casa lui cu cinste, ca să vază ș-alții și să să îndulcească de tine. Iar de va fi cineva vrédnic și harnic de cinstea lui și-l va pârî cineva la tine, tu niciodată să nu te grăbești, pentru acéle pâri să-l scoți den cinste; că deaca-l vei scoate, deacii nu-ți va mai fi priiaten. Iar cându iaste vinovat, tu-i arată vina, să și-o vază și să și-o cunoască; deacii nu va mai avea cum să aibă părére rea pe tine. Pentr-acéia, câți vor vrea să vie la tine la judecată, niciodată să nu te grăbești să judeci, pân’ nu-i vei pune să stea de față înaintea ta. Că de te vei grăbi pentru pâra lor să le faci judecată sau să-ți umpli voia mâniei tale, ce vei folosi? Nimic, făr’ numai cât vei face greșală sufletului tău. Ci să socotești bine pentru greșalele oamenilor și să le arăți toate înaintea lor, măcar de ar fi greșala omului cât de mare. Căci că și tu încă vei să mergi să stai de față, unde suntu cumpenele céle drepte.

Dar acolo ce să vor împărți tuturor drepților? Acolo să vor împărți dreptățile ce veți fi făcut. Ori de vei fi măsurat cu măsură dreaptă ori strâmbă, acolo toate să vor drepta. Deacii de vei fi judecat și vei fi măsurat în fățărnicie, tu de totul tot vei fi osândit, iar de vei fi judecat și vei fi măsurat bine și pre dreptate, tu cu dreptățile te vei veseli, în vecii vecilor, amin.

Scripture echoes

  1. ↩Ps.105.15;1Sam.24.6 — "Do not touch my anointed ones, and do not harm my prophets." 1Sam.24.6 — And it came about afterward that David's heart struck him, because he had cut off the edge of Saul's robe.
  2. ↩1Sam.16.12-1Sam.16.13;Rom.13.1 — So he sent and brought him in. He was ruddy, with beautiful eyes and a handsome appearance. And the LORD said, "Rise, anoint him, for this is he." 1Sam.16.13 — Then Samuel took the horn of oil and anointed him in the midst of his brothers, and the Spirit of the LORD came upon David from that day forward. And Samuel arose and went to Ramah. Rom.13.1 — Let every person be subject to the governing authorities. For there is no authority except by God, and the authorities that exist have been appointed by God.
  3. ↩Prov.19.1 — Better a poor man who walks in integrity than one crooked in speech and foolish.

Notes

  1. 1 ↩"Boyars" (boiari) are the noble officeholders of the Wallachian court; the verb tocmească covers both appointing them and setting them in proper order, so "appoint" carries an implication of ordering the whole council.
  2. 2 ↩fățărnicie: literally "two-facedness." It covers both hypocrisy and partiality/favoritism; "hypocrisy" is kept because the author is judging the ruler's inner motive, not merely the outcome.
  3. 3 ↩"Has no business having relatives" renders nu i să cade să aibă rudenii: not a denial of kinship as such, but a rule that in the exercise of office the ruler must recognize no kin, only faithful servants.
  4. 4 ↩hlăpie: an archaic word for rapacious greed or gluttonous grasping; neomenie is literally "un-humanness," the failure to treat others as human, rendered here as "cruelty."
  5. 5 ↩harnici in this older usage means "fit, capable, worthy of the job," not the modern "hardworking"; nevrédnici is its opposite, "unworthy/unfit."
  6. 6 ↩Crez, știi is a doubled assurance formula ("I believe — you know"); rendered as a single "I'm certain you know this" to keep the natural weight of the appeal.
  7. 7 ↩"boiari" is kept as "boyars" — the Wallachian noble class of Neagoe's court — rather than flattened to "nobles," since the passage turns on a specific social rank. "Cinste" here carries both "honor" and "honored position," and "boerie" is the office/rank itself; rendered together as "honor and high office."
  8. 8 ↩'fățărnicie' literally means hypocrisy or face-showing partiality; here it names favoritism toward one's own kin and class, so 'out of favoritism' carries the sense better than 'in hypocrisy'.
  9. 9 ↩'lefegiu' is a soldier serving for wages (a mercenary in the ruler's pay); 'spătar', 'cupar' and 'căpitan' are Wallachian court offices, rendered by their functional English equivalents.
  10. 10 ↩The source punctuates this as a question while the syntax ('nu să cade') reads as a rhetorical assertion — 'it is surely fitting that he test him'. Rendered as a rhetorical question, which preserves both the punctuation and the force.
  11. 11 ↩The Romanian reads 'Dar de nu va fi vinovat?' — literally 'But if he will not be guilty?' Read here as the author's rhetorical objection anticipating the case where the man IS culpable, since the following sentences answer by explaining how to remove and, if warranted, punish him. A strictly literal 'But what if he is not guilty?' would leave s3–s4 without a logical antecedent.
  12. 12 ↩'vinovat morții' is the older idiom 'guilty unto death', i.e. deserving capital punishment; 'piiarde' ('destroy') is the period's ordinary term for executing a condemned man, rendered here as 'put to death' rather than the vaguer 'destroy'.
  13. 13 ↩"să să îndulcească de tine" is literally "be sweetened by you" — an idiom for being won over, finding a ruler's dealings agreeable. Rendered "are drawn to you" to keep the social force without archaic sweetness imagery.
  14. 14 ↩"cumpenele céle drepte" — the true/just balances: the divine judgment, set in deliberate parallel with the ruler's own courtroom in s4 ("stand face to face in front of you"). The parallel is preserved in English.
  15. 15 ↩"Dar" (but) marks the turn from earthly courts, where you judge others, to the divine tribunal introduced at the end of the previous section ("where the scales are true"). "Acolo" (there) is deictic for that judgment, and is kept in all four sentences.
  16. 16 ↩"Dreptățile ce veți fi făcut" means the acts of justice you will have done — here, in context, the just judgments a ruler renders. The Romanian repeats the verb "a împărți" (to apportion/deal out) from the previous sentence, and the rendering keeps that echo with "handed down / handed out".
  17. 17 ↩"Să vor drepta" carries both senses at once: the crooked will be straightened and the accounts will be made right. "Set straight" preserves the pun on dreaptă/strâmbă (straight/crooked).
  18. 18 ↩"Fățărnicie" is literally hypocrisy — two-facedness, judging by appearances and favoritism rather than truth. "With a double heart" keeps that duplicity concrete rather than flattening it to "unfairly."
  19. 19 ↩"Deacii" (then, from that point on) draws the conclusion of the whole chapter and is rendered "So"; the paired "de ... iar de ..." is the conditional antithesis "if ... but if ...". "De totul tot" is an emphatic totality — "outright, every bit of you."

Teachings of Neagoe Basarab to His Son Theodosios companion

Rule yourself daily, not just on retreat

Chosen Portion turns the mirror into a daily practice — a short reading and examining question each morning before you lead anyone.

Chosen Portion makes the mirror daily: the ruler-formation questions this collection preserves become a two-minute morning examination in the app.

  • A daily formation reading drawn from centuries of counsel to those in authority
  • One pointed examination question a day — two minutes, before the meetings start
  • Track your practice over weeks and watch the examined life become a habit
Chosen Portion — Daily Prayer (free iOS app) →