AICI SĂ RĂZBOLI EZECHIIA ÎMPĂRAT AL IUDEI, CĂTRĂ MOARTE, IAR EL PLÂNSE CĂTRĂ DUMNEZEU CU AMAR ȘI VĂZU DUMNEZEU SMERENIA LUI ȘI-I MAI ADAOSE VIIAȚĂ ÎNCĂ 15 ANI.

Și pe vremile acélea să războli Ezechiia împărat, și era numai a muri, și mérse la dânsul Isaia prorocul, feciorul lui Amos, și-i zise: „Așa grăiaște Domnul: să-ți scrii și să-ți tocmești casa, că acum nu vei mai trăi, ci vei să mori“. Iar Ezechiia, deaca auzi așa, să întoarse cu fața spre părete și să rugă lui Dumnezeu, zicând: „Adu-ți, aminte, Doamne, de mine, că am umblat cu adeverință înaintea ta, și cu inima curată, și am făcut toată voia ta“. Și făcu Ezechiia plângere mare. Deci iar grăi Dumnezeu Isaiei prorocul și zise: „Pasă de zi Iezechiei: așa grăiaște Domnul Dumnezeul moșă-tău, lui David: „Auzit-am rugăciunile tale și am văzut lacrămile tale. Drept acéia, iată că-ți mai lungescu zilele cu 15 ani și te voi mântui și din mâinile împăratului Asiriei, și pre tine și pre cetatea aceasta, pentru mine și pentru moșătău David, robul meu? “. Și zise să ia o păpușe de zmochine și să o lége acolo unde îl doare și să va vindeca. Iar Ezechia zise cătră Isaia: „Dar ce semnu voi cunoaște să crezu că mă va tămădui Dumnezeu, că iată că voi mérge în bisérica lui Dumnezeu, cândai doar îmi voi dobândi acolo tămăduire“.

Isaia îi zise: „Iată, acesta să-ți fie semnu de la Dumnezeu: pasă în cortu, și cum vei întra, să pășăști numai de 10 ori. Deci de să va întorce soarele de 10 pași îndărăt, vei cunoște că te va tămădui Dumnezeu“. Iar Ezechiia zise: „Ba, să să întoarcă numai de 10 urme“. Deci Isaia prorocul strigă cătră Dumnezeu și să întoarse soaréle de 10 urme îndărăt.

După acéstea, tot în zilele acélea, trimise Marodah, feciorul lui Valadan, împăratul Vavilonului, soli și dăruri Ezechiei împărat, că auzise că iaste Ezechiia bolnav. Și să bucură Ezechiia împărat de acéstea foarte, și arătă solilor toată avuția sa și tot aurul și argintul lui, și toate sculele ce avea, și-i primblă prin toate casele lui, și nu rămase nimic den avuție și den bucatele sale, care să nu fie arătat solilor împăratului de la Vavilon. Deci mérse Isaia zicând cătră Iezechiia: „De unde suntu acești oameni și la ce au venit și ce zic? “ Iar Ezechiia zise: „Dintr-o țară departe au venit la mine, de la Vavilon“. Și iar zise Isaiia: „Dar ce au văzut în casa ta? “ Ezechiia zise: „Tot ce au fost în casa mea au văzut, și nu iaste nimic în casa mea care să nu fie văzut, încă și toată avuțiia și sculele méle, câte le-am avut, le-am arătat“. Iar Isaia zise cătră dânsul: „Ascultă ce zise Dumnezeu, că zice Domnul: „Iată, va veni vremi de se va prăda casa ta și vor lua dentr-însa tot și vor duce în Vavilon tot ce au câștigat părinții tăi, și nu va rămânea nimic în curțile tale“. Si zice Domnul, că vor robi și pre feciorii tăi, carii i-ai născut den trupul tău, și-i vor duce de-i vor face hadâmi și vor fi în casele împăratului de la Vavilon“.

Iară Ezechiia zise: „Bun cuvântu au grăit Dumnezeu, să fie pace numai în zilele méle“.

Iată, ia aminte și aceasta, fătul meu, că poruncescu dumnezieștile scripturi să te lépezi de eritici, să nu faci taină cu dânșii, nici să vorbești multu cu ei; dar încă cu cât mai multu să cade să te ferești de păgâni, de care nu știu ce iaste Dumnezeu, nici să botează, măcar de țe-ar fi și frate și să te fii născut cu dânsul dintr-o mumă, tot încă mai multu și mai tare să te ferești de dânsul, și să te păzești și să nu faci cu dânsul den adâncul și din ascunsul inimii tale nici un sfat. Că aceștea suntu vrăjmași crucii Domnului nostru Iisus Hristos, și numele lui Dumnezeu cel sfântu ei îl hulescu. Deci de vom iubi noi pre unii ca aceștea, iar dragostea lui Dumnezeu să va lua de la noi. Dreptu acéia, de toți de aceștea să ne ferim, să nu cumva să auzim și noi, cum auzi Iezechiia împărat, că-i zise: „Iată, va veni vrémea și să va prăda toată casa ta și tot ce-au câștigat părinții tăi va lua împăratul Vavilonului. Și feciorii tăi, carii i-ai născut, vor fi hadâmi în casa împăratului Vavilonului“, cum s-au și umplut, cum ați auzit mai sus, de veți fi băgat seama.

Dumnezeu au dat tuturor creștinilor celor pravoslavnici să prăznuiască în dragostea cea dumnezeiască și să petreacă bine, în pacea lui Dumnezeu, iar n-au dat să faceți praznice cu cei necredincioși și să vă veseliți cu dânșii, carii suntu vrăjmașii lui Dumnezeu. Amar lumii de zminteale, că zice Dumnezeu: „Cel ce va zminti pre unul din cei mai mici, carii cred în numele mieu, mai bine i-ar fi fost de s-ar fi legat o piiatră de moară de grumazi și să să fie dat în adâncul mării“. Pentr-acéia zice și apostolul: „Tot omul cel ce-i pare că stă, să se păzească, să nu cumva să cază“.

O, adâncul înțelepciunii și bogăției și cugetului lui Dumnezeu! Că neîntrebate și neispitite suntu judecățile lui, și căile lui neurmate și neumblate! Dar cine îngădui lui Dumnezeu ca Ezechiia, împăratul ovreescu, cât pentru bunătățile vieții lui i să adaoseră de la Dumnezeu 15 ani? Și iar mai spune că s-au pogorât îngerul lui Dumnezeu și au ucis din tabăra Asiriei, vrăjmașilor lui, o sută și optzeci și cinci de mii de oameni, numai într-o clipeală de ochiu. Iar pentru puținel lucru ce-l greși cu chibzuiala sa (și cum greși: făcu prietnicie cu solii împăratului de la Vavilon, ai lui Marodah, și le arătă toată avuțiia sa și tot ce avu, cât zise că n-au mai rămas nimic suptu biruința lui, care să nu le fie arătat), dreptu acéia să mânie Dumnezeu, căci făcu prietnicie cu păgânii și cu vrăjmașii lui Dumnezeu. Și fură osândiți feciorii lui în robie și-i făcură hadâmi și-i duseră în casa împăratului de Vavilon, dinpreună cu toată avuțiia lui și cu toți oamenii săi.

Iar noi să ne păzim foarte tare de unile ca acéstea, să nu greșim și să rugăm pre Dumnezeu cel milostiv, că a mulți le pare în nechibzuiala lor că îngăduescu și fac ce place lui Dumnezeu, iar ei mai mult îl mânie și ațâță focul lui Dumnezeu asupra lor. Pentru acéia zice apostolul: „Cel ce gândéște că stă, el să să păzească, să nu cumva să cază? .