SR
← Teachings of Neagoe Basarab to His Son Theodosios/Book 1 · Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie
Chapter 14NeagoeInvataturi.1.14

AICI IUE ÎMPĂRAT PRE IEZAVELA ÎMPĂRĂTEASA CU 2 GIUDŒLE ȘI O SCOASERĂ DIN CETATE ȘI MÂNCARĂ TRUPUL EI CÂINII, PRECUM ZISESE ILIE PROROC PENTRU DÂNSA

Jezebel's Defiance and Downfall

Jezebel's vain attempt to impress Jehu leads to her violent death, fulfilling Elijah's prophecy.

So King Jehu came into Israel; and when Jezebel, the queen of Ahab, heard that King Jehu was coming, she painted her eyebrows, anointed her face with ointment, smoothed her hair to look beautiful, and settled herself to watch from a window. And when Jehu entered the city, he said: “Can there be peace for Jezebel, the woman who murdered her husband and her king?1 ” Then he looked up, saw her at that window, and said to her: “Who are you? Come down here! She came down. Then two eunuchs came up to the king, and he told them: “Cut her down! So the two of them struck her with their swords and cut her down. Her blood spattered the walls, and her body was trampled by the horses.2 Jehu moved on, went inside, and sat down to eat and drink. Then he said: "Go and take that accursed woman and bury her, for look — she too was a king's daughter."34 And they went to take her and bury her, but they didn't find her — all they found was the skull of her head, the palms of her hands, and the soles of her feet. So they went back and told King Jehu, and he said: "Look, now the word God spoke through the mouth of his servant Elijah has been fulfilled: 'In the territory of Israel the dogs will eat Jezebel's body.'"56 And that's the sign of Jezebel's death.

Lessons from Jezebel and Jehu

The consequences of obedience and disobedience are illustrated through the examples of Jehu and the house of Ahab, emphasizing God's patience and justice.

Look, my beloved son, even though God is patient and waits for us to turn back from our sins, he still carries out vengeance for those who wait faithfully on him—even down to the third generation—just as he took vengeance on Jezebel for Naboth's sake.78 For it says that the dogs ate Jezebel's body, just as God had spoken through the mouth of his servant Elijah the Tishbite; the walls were spattered with her blood, and she was trampled under the horses. And God said to Jehu: "If you are good and do what is good in my sight, what pleases my heart, and if you deal with the house of Ahab according to my command, then I will grant even your great-grandchildren the throne of Israel."9 But he refused to walk in it, or to guard the name of God and honor it and do his will; instead he committed sin and wrongdoing among the Israelites greater than Jeroboam son of Nebat had done.

Hezekiah's Righteous Reign

Hezekiah's reign is presented as a model of faithfulness, marked by his trust in God and his dismantling of idolatry.

Then, in the third year of the reign of Hoshea son of Elah, king of the Israelites, Hezekiah son of Ahaz became king over Judah.✦10 He was twenty-five years old when he began to reign, and he reigned twenty-nine years in Jerusalem.✦ And this Hezekiah was an upright man: he walked always in the law of God and fulfilled all His will and His just decrees, just as David his forefather had done.✦ For he tore down the shrines on the high places, shattered the idols, and smashed the wooden images to pieces.✦11 And he set his hope on the Lord God of Israel alone, who is Almighty, so that there was no one like him among the kings of Judah after him, nor any before him.✦12 For he drew close to God with his whole self and never broke away from Him again, and he kept all His commandments, everything Moses had commanded.✦13 And the Lord was with him always and dwelt in everything he did.✦ And he threw off the king of Assyria and served him no longer, nor did he obey him anymore.✦

The Assyrian Threat and Hezekiah's Submission

Hezekiah faces the might of the Assyrian king, initially submitting with tribute but later facing a direct siege.

He also marched out with his army and defeated the pagans as far as Gaza and all the territory around it.14 Now in the fourth year of the reign of King Hezekiah — that is, in the seventh year of the reign of Hoshea son of Elah, king of Israel — Shalmaneser, king of Assyria, marched against Samaria, and he fought hard against it for three years, and he took it.15 And in the sixth year of Hezekiah's reign they destroyed Samaria and broke it open, and the king of Assyria carried off all the Samaritans as captives and took them away to Assyria. For they did not obey the command of their God; instead they broke his command and his teaching, and did not keep it. And in the fourteenth year of Hezekiah's reign, Sennacherib, king of Assyria, marched against all the fortified cities of Judah and captured them. So Hezekiah, king of Judah, sent envoys to the king of Assyria with this message: "Withdraw from me. I have done wrong and I have sinned; whatever you demand of me, I will pay it all." And the king of Assyria imposed on King Hezekiah a payment of three hundred talents of silver and thirty talents of gold. And Hezekiah handed over all the silver that was found in the royal treasuries and in his own household. And at that time Hezekiah also gave up the doors of God's temple and the fittings, which Hezekiah himself had overlaid entirely with gold — he handed those over to the king of Assyria as well.16

Rabshakeh's Blasphemous Taunts

The Assyrian envoy Rabshakeh attempts to demoralize Jerusalem with threats and mockery of their trust in God and Egypt.

Then the king of Assyria sent Tartan and Rabsaris and Rabshakeh to Jerusalem, to King Hezekiah, with very large armies and great forces, and he marched on Jerusalem, and they took their position above the city.17 And they called out to Hezekiah. And Eliakim and Shebna went out to them. And Rabshakeh said to them: “Go to Hezekiah and tell him this — the great king of Assyria says: What is this hope of yours that you're counting on? On the strength of that hope you threw off my rule, and now you're leaning on Egypt, that broken staff of reed.18 Don’t you know that when a man leans on it, its splinters run into his hands and pierce him?19 That’s exactly what Pharaoh, king of Egypt, did to everyone who put their hope in him. But if Hezekiah says he puts his hope in God — isn’t this the very God whose high places and altars Hezekiah himself took away,20 and then told Judah and Jerusalem: “You are to worship in Israel, before this one altar”? So now, get yourselves ready, and quickly — go to the king of Assyria, and he'll give you two21 thousand horses — if only you can come up with the men to put on them. Then maybe you could turn back the face of even one governor, one of the least of the king's men.22 And you've bound yourself by oath to Egypt, counting on its weapons and its horses. And don't imagine now that we've come without the king's order to tear this place down and level it completely. For the king said to me: "Go against that land, destroy it, and lay it utterly waste." "23 .24 Then Eliakim and Shebna and Joah said to Rabshakeh, "Speak to us in Aramaic, so that only we understand it; don't speak in Hebrew, where everyone up on the city walls can hear you."25 But Rabshakeh answered them, "Was it only to Hezekiah and to you that the king sent me to say these things? No — he sent me to the men sitting on the walls too, who are going to eat their own dung and drink their own urine along with you."26 Then Rabshakeh stood up and shouted at the top of his voice in Hebrew, "Hear the words of the great king, the king of Assyria! This is what the great king says: 'Don't let Hezekiah fool you, because he won't be able to rescue you from my hands. And don't be won over and believe Hezekiah when he tells you, 'God will help us, and he won't hand us or this city over to the king of Assyria.'" "27 For this is what the king of Assyria says: 'Submit to me and come out to me, if you want each of you to drink from his own vine and eat figs from his own fig trees and drink water from his own well — until I come and take you away to my own country. For my land is just like your land: wheat and wine come from it, and it has vineyards and grainfields and olive groves and beehives.28 And if you'll do that, you'll live and not die. But don't listen to Hezekiah, because he says,29 "God will rescue us" — — for he's deceiving you. Did the gods of the nations ever rescue their own lands — each one his own place — from the hand of the king of Assyria?30 Where is the god of Hamath and Arpad?31 Where is the god of Sepharvaim? Did they rescue Samaria from my hands, or did their countries come through unconquered and untaken by my hand? Jerusalem won't escape either."32

Hezekiah's Humility and Prayer

Hezekiah and his people respond to the crisis with repentance, prayer, and seeking prophetic counsel from Isaiah.

So they kept quiet, because the king had ordered them to give him no answer at all. But Eliakim, Shebna, and Joah tore their clothes and went to tell Hezekiah everything Rabshakeh had said.33 When King Hezekiah heard this, he tore off his own clothes, put on sackcloth, and went into the house of God. He sent Eliakim, his chief official, along with Shebna the scribe and the other elders and priests, all dressed in sackcloth, to Isaiah the prophet.3435 And they said: "This is what Hezekiah says: 'This is a day of grief and of anger and of reckoning, for the servants have grown weak and there is no one left with any strength.36 But perhaps the Lord your God has heard all the words of Rabshakeh, whom the king of Assyria sent to reproach the living God and to blaspheme him with words like those — words the Lord your God may well have heard. So hear our prayer — the prayer of those of us who are left as a remnant.'" When King Hezekiah's men came to Isaiah from Hezekiah, Isaiah said to them: "This is what the Lord says: tell your master, don't be afraid of the words you've heard — the words with which the servants of the king of Assyria blasphemed me. For look — I'm going to send a wind against them, and they'll hear a report and go back to their own land, and in their own land I will cut them down with the sword.'✦3738 So Rabshakeh turned back and found his king. And they withdrew to their own country. And they sent messengers to Hezekiah with this word: “Tell Hezekiah, king of the Jews, this: Don't lift yourself up, and don't grow proud, thinking you can rely on your God and claiming that the city of Jerusalem won't fall under the hand of the king of Assyria.39 Because look — you've heard what the kings of Assyria have done to every king on earth, handling them like men under a curse. And the gods of those nations were no help to them at all.40 Not even those nations were left standing; my fathers scattered them — Gozan and Haran and Rezeph and the sons of Adon, who lived along the sea of Rome.41 Where is the king of Ematholon now?42 Where is the king of the Arphadites?43 Then Hezekiah took the letters from the messengers' hands, and after reading them, he went into the house of God and spat on them before God. He began to pray to God, saying, "Lord, God of Israel, you who are enthroned upon the cherubim, you alone are the God of all the kings on earth!4445 You made heaven and earth! Bend down your ear, Lord, and hear me; open your eyes, Lord, and see; hear the words of Sennacherib, who has sent them to us and reproaches you, the living God.46 For it is true, Lord: the kings of Assyria have trampled down the nations and the pagans, and they have thrown their gods into the fire — because they were not gods at all, but things made by human hands, made of wood and stone, and that is why they destroyed them.4748 So now, Lord our God, save us from their hands. Then all the kingdoms of the earth will understand and know that you alone are God.49 .50

God's Promise of Deliverance

Isaiah delivers God's message of judgment against the Assyrian king and promises protection for Jerusalem.

Then the prophet Isaiah sent a message to Hezekiah, saying, "This is what the Lord, the God of Israel, says: I have heard the prayer you prayed to me about Sennacherib, king of Assyria."51 And these are the words God spoke concerning him: "The virgin, the lady of Zion, has scorned you and made a mockery of you; and behind your back, daughter of Jerusalem, your enemies followed and shook their heads at you."52 But whom did you insult? Whom did you rebuke and blaspheme? Against whom did you raise your voice and lift your eyes so high?53 Against the Most High, the Holy One of Israel! Through your messengers you blasphemed God, saying, 'With my host of chariots I will climb the peak of Mount Lebanon, and I will cut down every one of its towering cedars and its choicest cypresses.' And the hour of its end came in the dense forest of Carmel.54 "I kept watch and drank foreign water, and with the tread of my own feet I hemmed in every river."55 Haven't you heard that I did all this long ago? I laid the plan for it in the earliest days and brought it to pass—and it served for the seizing and the glutting of armies and of fortified cities.56 And the hands of those who lived in them went slack, and they were put to shame; and all who set themselves against me became like grass in the field, like the second cutting of hay laid flat, like the knotgrass that springs up in courtyards.57 And I know when you sit down, when you go out, when you come in, and the rage with which you raged against me; your uproar has risen to my ears, and I will repay you myself for your mockery. I will put a hook in your nose and a bit in your mouth, and I will turn you back along the road you came by."58 And this will be your sign: eat whatever grain grows this summer, and likewise what comes up the second summer and grows on its own, unsown; but in the third summer you will sow again and reap, you will plant vineyards and eat their fruit. And this will be added to those of the house of Judah who are saved; you will let the root go down below while the fruit forms above, because a remnant will come out of Jerusalem, and those who are saved out of Mount Zion.59 For the will of Almighty God will bring this about.60 "61 So this is what the Lord of hosts says: the king of Assyria will not enter this city, he will not shoot arrows into it, he will not set up a shield against it, and they will not lay siege around it. Instead, by the same road they came, by that road they will go back.

The Assyrian Retreat

God's intervention leads to the Assyrian army's miraculous destruction and retreat, securing Jerusalem's safety.

God says he won't enter this city, because I'll be its defender and protect my city, for the sake of David, my servant.✦6263

Read the original Romanian

Și veni Iue împărat în Israil, iar Iezavela împărăteasa lui Ahav, deaca auzi de venirea lui Iue împărat, își făcu sprâncénele și-și unse obrazul cu unsoare și-și netezi capul frumos și să puse de priviia dintr-o fereastră. Iar Iue, deaca întră în cetate, zise: „Au doar are pace Iezavela, ucigătoarea bărbatului și a împăratului său? “ Deci căută și o văzu într-acea fereastră și-i zise: „Cine ești tu? Pogoară încoace! “ Și să pogorî. Și să apropiară de împăratul 2 hadâmi, și le zise: „Jungheați-o! “ Și déderă amândoi cu giudélele și o jungheară și să cruntară păreții de sângele ei, iar trupul îl călcară cu caii. Și trecu Iue și mérse de șăzu la masă și mânca și bea.

Deacii zise: „Păsați de luați pe acea procletă de o îngropați; că iată, că și ea fată de împărat au fost“. Și mérseră să o ia ca să o îngroape, și nu o aflară, făr’ numai ci-i găsiră țestul capului și palmele mâinilor și talpele picioarelor. Și să întoarseră și spuseră lui Iue împărat, iar el zise: „Iată, acum să umplu cuvântul ce au grăit Dumnezeu, cu gura robului său, lui Ilie, zicând: „În locul lui Israil vor mânca câinii trupul Iezavelii“. Și iată semnul morții Iezavelii.

Vezi, iubitul mieu, că Dumnezeu măcar deși rabdă și așteaptă să ne întoarcem den păcatele noastre, iar izbândă tot face pentru îngăduitorii săi, măcar și până la al treilea neam, cum izbândi și pentru Navuthei pre Iezavela. Că zice că au mâncat căinii trupul Iezavelii, cum zisése Dumnezeu cu gura robului său lui Ilie Thezviteaninul și să stropiră păreții de sângele ei, și fu călcată de cai. Și zise Dumnezeu cătră Iue: „De vei fi bun și vei face lucruri bune înaintea mea și care vor plăcea inimii méle, și vei face casei lui Ahav după porunca mea, eu voiu dărui și pre strănepoții tăi cu împărățiia întru Israil“. Iar el nu vru să umble, nici să păzească numele lui Dumnezeu și să-l cinstească și să umple voia lui, ci făcu păcat și greșală mai mare întru israiliténi decât Ierovoam, feciorul lui Navath.

Deaciia, cându fu la al treilea an, în vrémea împărăției lui Iosie, feciorul lui Ilai, împăratul israiliténilor, iar Ezechiia, feciorul lui Ahaz, împărățiia Iudeea. Și era om de 25 de ani, când începu a împărăți, și împărați în Ierusalimu 29 de ani. Și fu acesta Ezechiia om dreptu și umbla tot în légea lui Dumnezeu și umplea toate voile și dreptățile lui, ca și David moșu-său. Că el strică capiștile céle înalte și sfărâmă idolii, și bozii cei de lemnu îi sparse. Și-și puse nădéjdea numai spre Domnul Dumnezeul lui Israil, carele iaste atotțiitoriul, ca cum nu mai fu altul în urma lui întru împărații Iudei, nici iar mai nainte. Că să apropie cu totul cătră Dumnezeu și nu să mai dăzlupi de dânsul, și păzi toate poruncile lui câte le poruncise Moisi. Și era Domnul tot cu dânsul și lăcuia întru toate lucrurile lui. Și să lepădă de împăratul Asiriei și nu-i mai sluji lui, nice mai asculta de dânsul.

Și să sculă cu oastea și birui păgânii până în Gaza și până în hotarul ei.

Iar cându fu la al patrulea an de împărățiia Ezechiei împărat, iar de împărățiia lui Iosie, feciorul lui Ilain, împăratul lui Israil, al șaptelea an, să rădică Salamanasar, împăratul Asiriei, asupra Samariei, și să bătu multu cu dânsa, 3 ani, și o luo. Iar în anul al șaselea din împărățiia lui Ezechiei, stricară Samariia și o sparseră și scoase robi împăratul Asiriei pre toți samarinénii șii duse în Asiriia. Că nu ascultară porunca Dumnezeului său, ci călcară porunca lui și învățătura lui, și nu o făcură. Iar cănd fu la al patrusprăzécile an a împărăției lui Ezechie, să sculă Senahirim, împăratul Asiriei, spre toate cetățile Iudei céle tari și le luo. Deci Ezechie împăratul Iudeii trimisése soli la împăratul Asiriei zicăndu: „Întoarce-vă de asupra mea, că eu am făcut rău și am greșit, iar ce-mi veți cére, tot voi da“. Și băgă împăratul Asiriei pre Iezechiia împărat să-i dea 300 de talanți de argintu și 30 de talanți de aur. Și déde Iezechiia tot argintul cât să află în cămărăle împărătești și în casele lui. Și într-acea vréme déde Ezechiia și ușile biséricii lui Dumnezeu și sculele, care le ferecase Ezechiia tot cu aur, și déde și acélea împăratului de la Asiria.

Deacii împăratul Asiriei trimése pre Tharth și pre Ravosan și pre Rapsac la Ierusalim cătră Iezechiia împărat, cu oști foarte multe și cu puteri mari, și mérse la Ierusalim și stătură din sus de cetate. Și strigară cătră Ezechiia. Și eși la dânșii Eliachim și Somnas. Și zise cătră dânșii Rapsac: „Păsați la Ezechiia și-i ziceți așa: zice marele împăratul al Asiriei: „Ce nădéjde iaste aceasta pre care te nădăjduești tu și cu acea nădéjde te-ai lepădat de mine și te nădăjduiești pre toiagul cel de trestie frântu al Eghipetului? Iar nu știi căci când va să să razime omul întrînsul, el îi intră ațapocile pen mâini și-l înghimpă? Așa făcu și Faraon, împăratul Eghipetului, tuturor celor ce nădăjduia întrînsul? “, Iar de va zice Ezechie că el să nădăjduiaște pre Dumnezeu, nu iaste acéia a să feri de Ezechie, înălțimile lui și jertvele lui. Și au zis Iudei și Ierusalimului: Închinați-vă în Israil, înaintea acestui oltariu?

Ci acuma vă gătiți degrab? să mérgeți la împăratul Asiriei, și-ți va da 2. 000 de cai, numai de vei putea să dai pre dânșii a oameni, doar vei putea întoarce măcar fața unui voivod din cei mai mici de-ai împăratului. Și te-ai jurat însuți cu Eghipetul, pre arme și pre cai. Că acum să nu gândești că am venit fără porunca împăratului să stricăm și să spargem de tot locul acesta. Că mie mi-au zis împăratul: „Pasă pre acea țară de o strică și o risipéște de tot? ? .

Iar Eliachim și Somnas și Oas ziseră cătră Rapsac: „Grăiaștene siriinéște, să înțelégem numai noi, iar nu grăi ovréiaște, să înțeleagă toți cei ce sunt pre zidurile cetății“. Iar Rapsac zise cătră dânșii: „Dar nu m-au trimes pre mine împăratul numai la Ezechiia sau la voi să zic acéste cuvinte, ce nici cătră oamenii carii stau pre ziduri, ca să-și mănânce scârna și să-și bea udul lor dinpreună cu voi“. Și stătu Rapsac și strigă tare în limba ovreiască, zicându: „Auziți cuvintele marelui împărat al Asiriei! Așa grăiaște marele împărat: „Să nu cumva să vă amăgească Ezechiia, că apoi nu vă va putea scoate den mâinile méle, nici să vă întoarceți și să crédeți pre Ezechia, când va zice, că ? ne va ajuta Dumnezeu noao și nu va da nici pre noi nici pre cetatea aceasta în mâinile împăratului Asiriei? “. Că așa zice împăratul Asiriei: „Închinați-vă mie și eșiți la mine, deaca voiți să bea fieștecarele din viia sa și să mănânce zmochine din zmochinii săi și să bea apă din puțul său, până voi veni și vă voiu lua și vă voi duce în țara mea. Că țara mea iaste ca și țara voastră, și să face într-însa grâul și vinul și suntu într-însa locuri de vii și de pâini și de maslini și de stupi.

Și așa deaca veți face, veți fi vii și nu veți muri. Iar nu ascultați pre Ezechie, căci zice că ? ne va izbăvi Dumnezeu? , că vă înșală. Au doar au izbăvit dumnezeii, măcar fieștecarele locul său, den mâinile împăratului Asiriei? Unde iaste dumnezeul emathénilor și al arfadénilor? Unde iaste dumnezeul serapfiténilor? Au doar acéia au izbăvit Samariia din mâinile méle, sau au scăpat țările lor nebiruite și neluate de mâna mea, cum nu va scăpa nici Ierusalimul““.

Deci ei tăcură, că le zisése împăratul să nu le răspunză nimic. Iar Eliachim și Somnas și Oas își sparseră hainele și mérseră de spuseră Ezechiei tote cuvintele câte grăise Rapsac. Iar Ezechiia împăratul deaca auzi, își lepădă hainele sale și să îmbrăcă în niște zăblae și mérse în bisérică și trimise pre Eliachim, boiariul său, și pre Somnas cărturariul și pre alți bătrâni și popi cătră Isaiia prorocul, și era toți îmbrăcați în zăblae. Și ziseră: „Așa grăiaște Ezechiia: „Aceasta iaste ziua întristării și a mâniei și a izbândii, că slugile au slăbit și nu iaste nimeni tare. Ci doar va fi auzit Domnul Dumnezeul tău toate cuvintele lui Rapsac, pre carele l-au trimis împăratul Asiriei să mustréze pre Dumnezeul cel viu și să-l hulească cu cuvinte ca acélea, care va fi auzit Domnul Dumnezeul tău. Deci ascultă rugăciunea noastră, cestor ce ne aflăm rămășițe““. Iar deaca mérseră oamenii Ezechiei împărat de la Ezechiia la Isaia, le zise Isaiia: „Așa grăiaște Domnul: spuneți stăpânului vostru? nu te téme de cuvintele céle ce ai auzit că au hulit pre mine slugile împăratului Asiriei.

Că iată, eu voiu porunci asupra lor vântu și vor auzi vești și să vor întoarce în țara lor și în țara lor îi voi prăvăli cu sabiia““.

Și să întoarse Rapsac și află pre împăratul lui. Și să duseră în țara lor. Și trimiseră soli la Ezechie, zicându: „Așa să ziceți Ezechiei, împăratului iudeilor: „Nu te înălța, nici te semeți cugetând și nădăjduindu-te pre Dumnezeul tău, și grăești că nu se va supune cetatea Ierusalimului suptu mâna împăratului Asiriei. Că iată tu ai auzit ce-au făcut împărații Asiriei tuturor împăraților dupre pământu, ca unor blestemați. Și dumnezeii limbilor nu le-au fost nici de un folos. Încă nici ei n-au rămas, ci i-au răsipit părinții miei: pre Gaz și pre Har și pre Rafes și pre feciorii lui Adon, carii au fost pre marea Romei. Unde iaste împăratul Ematholon? Unde iaste împăratul arfadelor?

““ Deaciia Ezechiia luo cărțile din mâinile solilor și, deaca le citi, mérse în bisérica lui Dumnezeu și le scuipă înaintea lui Dumnezeu și începu a se ruga lui Dumnezeu și zise: „Doamne, Dumnezeul lui Israil, cela ce șăzi pre heruvimi, tu ești singur Dumnezeul tuturor împăraților dupre pământ! Tu ai făcut ceriul și pământul! Pleacă, Doamne, urechia ta și mă auzi, dăschide, Doamne, ochcii tăi și vezi, auzi cuvintele lui Senahirim, care au trimis la noi și împută ție, Dumnezeul cel viu. Că pre adevărat, Doamne, au călcat împărații Asiriei limbile și păgânii, și au băgat dumnezeii lor în foc, pentru că n-au fost dumnezei, ce-au fostu făpturi de mâini omenești, făcuți de lemnu și de piatră, pentru aceéia i-au și pierdut. Iar acum, tu, Doamne Dumnezeul nostru, ne spăséște den mâinile lor. Și toate împărățiile pământești vor înțelége și vor cunoaște că tu singur ești Dumnezeu? .

Deacii trimise Isaiia prorocul la Iezechie, zicându: „Așa grăiaște Domnul Dumnezeul lui Israil: auzit-am rugăciunea ta ci te-ai rugat pentru Senaherim, împăratul Asiriei. Și Dumnezeu acéste cuvinte au grăit pentru dânsul: „Fecioara, cocoana Sionului, ocărâtu-te-au și te-au batjocorit, și după tine, fata Ierusalimului, mergea pizmașii tăi și-ți clătea cu capul. Dar cui împuta, și pre cine mustra și hulea, și spre a cui asupră își înălța glasul său și-și rădicară ochii în sus? Spre înălțimea sfântului Israil! Cu mâinile solilor tăi ai hulit pre Dumnezeu și ai zis: „Cu mulțimea căruților méle mă voi urca eu pre vârful muntelui Livanului și voi tăia toți chedrii cei înalți dentr-însul și chiparișii cei aleși. Și veni ceasul sfârșitului său în pădurea cea deasă a Carmilului. Eu am păzit și am băut apă streină și cu urméle picioarelor méle am încungiurat toate râurile. Au doar n-ai auzit că eu am făcut acéstea toate de multă vréme, încă din zilele céle dintâi le-am urzit și le-am adus și fură de luarea și de săturarea ostașilor și ale cetăților celor tari?

Și mâinele celor ce viețuia într-însele slăbiră și să rușinară, și fură ca iarba dupre câmpu și ca otava culcați și ca troscotul ce să face pren curți toți cei ce să pun împotriva mea. Și cunoscui șădérea ta, și eșirea ta, și întrarea ta și mâniia ta, cu care te-ai mâniiat pre mine, și plângerea ta s-au urcat la urechile méle și voi da plată de la mine pentru batjocura ta, și voi pune undiță în narea ta și zăbale în gura ta și te voi întoarce dupre calea care umbli“. Și aceasta-ți va fi semnul: mănâncă grâul cât va crește într-această vară, așijderea și cel ce va răsări al doilea vară și va crește însuși nesămănat, iar a treia vară iar veți sămăna și veți secera, veți sădi vii și veți mânca voi roada lor. Și să va adaoge celor spăsiți ai casei Iudei și vei lăsa rădăcina jos, iar roada să va face sus, că den Ierusalim va eși rămășiță și cei spăsiți den muntele Sionului. Că voia Dumnezeului celui putérnic va face așa? “. Deci așa grăiaște Domnul puterilor, că nu va întra împăratul Asiriei într-această cetate, nici va înfige într-însa săgeți, nici va pune pavăză într-însa, nici o vor ocoli. Ci, pre ce cale vor veni, pre acéia să vor și întoarce.

Că zice Dumnezeu, că într-această cetate nu va întra, că eu voi fi sprijinitor cetății aceștiia și o voiu apăra această cetate a mea, pentru David, robul mieu.

Scripture echoes

  1. ↩2Kgs.18.1 — And it came to pass in the third year of Hoshea son of Elah, king of Israel, that Hezekiah son of Ahaz, king of Judah, began to reign.
  2. ↩2Kgs.18.2 — He was twenty-five years old when he became king, and he reigned twenty-nine years in Jerusalem. His mother's name was Abi daughter of Zechariah.
  3. ↩2Kgs.18.3 — And he did what was right in the eyes of the LORD, according to all that his father David had done.
  4. ↩2Kgs.18.4 — He removed the high places, broke down the sacred pillars, and cut down the Asherah pole. He also crushed the bronze serpent that Moses had made, for up to that day the people of Israel had been offering incense to it. He called it Nehushtan.
  5. ↩2Kgs.18.5 — He trusted in the LORD, the God of Israel; and after him there was no one like him among all the kings of Judah, nor among those who were before him.
  6. ↩2Kgs.18.6 — He held fast to the LORD and did not turn from following him, but kept the commandments that the LORD had commanded Moses.
  7. ↩2Kgs.18.7 — And the LORD was with him; in all that he undertook he prospered. And he rebelled against the king of Assyria and did not serve him.
  8. ↩2Kgs.18.7 — And the LORD was with him; in all that he undertook he prospered. And he rebelled against the king of Assyria and did not serve him.
  9. ↩Isa.37.7 — Behold, I will put a spirit in him, and he shall hear a report and return to his own land; and I will cause him to fall by the sword in his own land.
  10. ↩Isa.37.33-Isa.37.35;2Kgs.19.32-2Kgs.19.34 — Therefore thus says the LORD concerning the king of Assyria: He shall not come into this city, nor shoot an arrow there, nor come before it with a shield, nor cast up a siege mound against it. Isa.37.34 — By the way he came, he shall return, and into this city he shall not enter — declares the LORD. Isa.37.35 — I will defend this city and save it, for my sake and for the sake of my servant David. 2Kgs.19.32 — Therefore thus says the LORD concerning the king of Assyria: He shall not come into this city, nor shoot an arrow there, nor come before it with a shield, nor cast up a siege mound against it. 2Kgs.19.33 — By the way he came he shall return, and he shall not come into this city, declares the LORD. 2Kgs.19.34 — I will defend this city and save it, for my own sake and for the sake of my servant David.

Notes

  1. 1 ↩“Au doar” introduces a rhetorical question expecting the answer no; rendered as “Can there be...?” rather than a neutral “Is there peace?”
  2. 2 ↩“giudéle” (chapter heading: “cu 2 giudŒle”) is an obscure term, most plausibly the two eunuchs' weapons — blades or short swords. Rendered as “blades”; the reading is uncertain.
  3. 3 ↩"Procletă" is a Slavonic loanword meaning accursed, damned, under a curse — stronger than "wicked." Rendered "accursed woman" to keep the force of the curse rather than a merely moral judgment.
  4. 4 ↩The doubled causal "că ... că" is a single explanatory clause in the original's paratactic style; rendered as one causal "for look —" rather than two, since duplicating it in English would read as a stammer, not as emphasis.
  5. 5 ↩The source reads "in the place/territory of Israel." The underlying prophecy (2 Kings 9:36; cf. 1 Kings 21:23) names the plot of Jezreel, not Israel — a common scribal slip between the two names. Translated as the source stands, since the Romanian text is what is being rendered; flagged rather than silently corrected.
  6. 6 ↩The source opens a nested quotation with a second lower quotation mark but never closes the outer one; the quoted prophecy is treated as running to the end of the sentence.
  7. 7 ↩„îngăduitorii săi" is ambiguous in the old Romanian: it can mean either those who patiently wait on God (rendered here) or those whom God bears with. The vengeance-for-Naboth context favors the faithful sufferer, whose cause God avenges.
  8. 8 ↩„măcar deși ... iar" is a concessive-adversative pair; rendered "although ... still" to keep the logic that patience does not cancel judgment.
  9. 9 ↩„strănepoții tăi" can mean grandchildren or great-grandchildren; the scriptural background (four generations on the throne) supports the further reach, so "great-grandchildren" is used.
  10. 10 ↩The Romanian names Iosie (son of Ilai) and Ezechiia (son of Ahaz) are rendered by their standard English biblical forms, Hoshea and Hezekiah; "Iosie" here is Hoshea of Israel, not Josiah.
  11. 11 ↩"capiștile céle înalte" are pagan sanctuaries on the high places; "bozii" is an older Romanian word for heathen idols, here specifically the carved wooden ones.
  12. 12 ↩"ca cum" here carries a consecutive force ("so that") rather than a simple comparison; the sense follows the biblical formula that no king matched him, before or after.
  13. 13 ↩"dăzlupi" (a rare form of a se dezlipi) means to come unstuck or detach oneself; rendered "broke away from Him" to keep the image of clinging.
  14. 14 ↩"păgânii" is rendered "the pagans," following the source's own wording; the underlying biblical account (2 Kings 18:8) names the Philistines specifically.
  15. 15 ↩The source spells the names Ezechiei (Hezekiah), Iosie feciorul lui Ilain (Hoshea son of Elah), and Salamanasar (Shalmaneser); rendered with the standard English biblical forms.
  16. 16 ↩The Romanian says biséricii lui Dumnezeu, literally 'God's church'; in this Old Testament setting it means the Temple in Jerusalem, so 'temple' is used. Sculele ('implements, fittings') here corresponds to the gold-plated doorposts and pillars stripped by Hezekiah.
  17. 17 ↩The three names (Tharth, Ravosan, Rapsac) are the Slavonic-Romanian forms of the Assyrian titles Tartan, Rabsaris, and Rabshakeh in 2 Kings 18:17; rendered in their familiar English biblical forms.
  18. 18 ↩The Romanian chains three clauses with 'și'; rendered as a question plus a consequence clause to keep the taunt's logical force ('because of that hope you rebelled') intact in English.
  19. 19 ↩'ațapocile' is not a standard form; from context it names the sharp fragments of the shattered reed. Translated as 'splinters', following the sense of the biblical image (the reed pierces the hand that leans on it).
  20. 20 ↩The Romanian here is garbled ('nu iaste acéia a să feri de Ezechie, înălțimile lui și jertvele lui'). Read against 2 Kings 18:22 / Isaiah 36:7, the intended sense is Rabshakeh's charge that Hezekiah removed the Lord's high places and altars; translated to that sense, with the sentence left open so it runs into the following clause.
  21. 21 ↩The numeral is split across the printed sentence break: this sentence ends with '2' and the next begins '000 de cai'. Translated as the single figure 'two thousand horses' spanning the two refs, with no wording added.
  22. 22 ↩'voivod' is the Romanian rendering of the biblical 'captain/governor'; kept as 'governor' rather than the Wallachian title, since the speaker means one of the Assyrian king's subordinate commanders.
  23. 23 ↩The source 'sentence' consists only of a stray '?' — an OCR/edition artifact standing for a closing quotation mark. No translatable content; the mark is carried over as a closing quote.
  24. 24 ↩The source 'sentence' consists only of a period left over from the broken quotation punctuation. No translatable content.
  25. 25 ↩"siriinéște" = in Syriac/Aramaic, the diplomatic language of the court; "ovréiaște" = in Hebrew, the language of the people on the wall. The contrast is the whole point of the request.
  26. 26 ↩The Romanian "ce nici cătră oamenii carii stau pre ziduri" is elliptical and the negation is loose; the intended sense, confirmed by the biblical parallel, is "but also to the men on the wall." Translated for that sense.
  27. 27 ↩The printed source segments a bare closing quotation mark and period as its own sentence; there is no translatable content. Rendered as the closing of the quotation opened above.
  28. 28 ↩"locuri ... de pâini" is literally "places of bread" — fields yielding grain for bread; rendered "grainfields." "Stupi" (beehives) stands where the biblical parallel has honey.
  29. 29 ↩The printed source breaks off here with a question mark, and the reported speech continues in the next sentence. Rendered as an open quotation lead-in so the sense carries across the segment boundary.
  30. 30 ↩"dumnezeii" is lowercase plural in the source: the gods of the surrounding nations, set against the God of Israel. The taunt is that no local deity has yet withstood Assyria.
  31. 31 ↩"emathénilor" and "arfadénilor" are gentilic forms — "of the men of Hamath" and "of Arpad." Rendered by the familiar place names.
  32. 32 ↩The source runs the final clause on with "cum nu va scăpa nici Ierusalimul." Here "cum" carries comparative-consequential force — no more than those lands escaped will Jerusalem — so it is rendered as a separate closing statement.
  33. 33 ↩The Romanian names Eliachim, Somnas, Oas, and Rapsac are rendered by their standard English biblical forms: Eliakim, Shebna, Joah, and Rabshakeh.
  34. 34 ↩"bisérică" literally means church; in this Old Testament narrative it stands for the Temple, so it is rendered "the house of God."
  35. 35 ↩"zăblae" means coarse haircloth; rendered "sackcloth," the customary English term for this sign of mourning and repentance.
  36. 36 ↩"izbândii" can mean either vengeance/retribution or victory; the context of grief and wrath favors "reckoning."
  37. 37 ↩The Romanian says God will "send a wind (vântu) upon them"; the underlying biblical text (2 Kings 19:7 / Isaiah 37:7) speaks of God putting a spirit in the Assyrian king — the same word covers both "wind" and "spirit." Rendered as "wind" to follow the source wording.
  38. 38 ↩"Prăvăli" literally means to topple or throw down; with "the sword" it carries the sense of striking down or cutting down.
  39. 39 ↩The source opens a quotation inside a quotation (“Așa să ziceți… „Nu te înălța) and never closes the inner one; the English keeps a single continuous speech, since the message to Hezekiah runs on through s8.
  40. 40 ↩limbi here means 'nations/peoples' (the Slavonic-Greek idiom behind 'tongues'), not 'languages'.
  41. 41 ↩The place-names follow the biblical list behind 2 Kgs 19:12 (Gozan, Haran, Rezeph, the sons of Eden); the source's 'Adon' and especially 'pre marea Romei' ('by the sea of Rome') look like a copyist's corruption of 'in Telassar'. Translated as the source reads, without silently repairing it.
  42. 42 ↩'Ematholon' answers to the king of Hamath (Emath) in the biblical taunt; the form is kept as the source gives it.
  43. 43 ↩'arfadelor' corresponds to Arpad in the same biblical list; rendered as a people-name, matching the source's plural genitive.
  44. 44 ↩The Romanian reads 'le scuipă înaintea lui Dumnezeu' — literally 'he spat on them before God,' a gesture of contempt for Sennacherib's letters. The underlying biblical account (2 Kings 19:14) has Hezekiah 'spread them before the LORD'; the Romanian text is rendered as it stands.
  45. 45 ↩'cela ce șăzi pre heruvimi' is the standard biblical formula for God enthroned above the cherubim of the ark; rendered 'enthroned upon the cherubim' to keep that royal-cultic force rather than a flat 'who sits.'
  46. 46 ↩'împută ție' carries the sense of casting blame or insult at God — rendered 'reproaches you' to keep the note of accusation rather than a weaker 'speaks against.'
  47. 47 ↩'limbile' is the older Romanian calque for the biblical 'nations/gentiles' (Greek ethnē, Latin gentes), not 'tongues' in the linguistic sense; paired here with 'păgânii,' the heathen peoples.
  48. 48 ↩'ce-au fostu' here is the older adversative 'but rather' (not the relative 'what'), so the clause contrasts real gods with human artifacts.
  49. 49 ↩The source ends this sentence with a question mark, but the syntax is a purpose clause completing the prayer ('so that all the kingdoms may know'). Translated as a statement; the punctuation looks like a copying slip.
  50. 50 ↩This sentence unit contains only a stray period with no words — almost certainly a segmentation artifact from the closing punctuation of the quoted prayer. Nothing translatable is present.
  51. 51 ↩The Romanian reads "rugăciunea ta ci te-ai rugat"; "ci" here stands for the relative "ce" ("which"), so the sense is "the prayer that you prayed," not the adversative "but."
  52. 52 ↩The Romanian collapses two clauses of the biblical oracle: Zion despises Sennacherib, and Jerusalem shakes her head at him. In the source, "după tine, fata Ierusalimului" reads as direct address to Jerusalem, which conflicts with the sense; translated as the most plausible intended meaning, keeping the source's second-person address.
  53. 53 ↩The Romanian verbs here are third-person in form ("împuta," "își înălța," "rădicară"), but the surrounding sentences address Sennacherib directly in the second person, as does the biblical source. Rendered in the second person for continuity; a third-person reading ("whom did he insult") is grammatically possible.
  54. 54 ↩The biblical line is part of the boast — "I will reach its farthest height, the forest of its Carmel" — but the Romanian has turned it into a narrative statement about an end coming in Carmel's thick forest. Translated as the text stands; the underlying source is likely corrupt here.
  55. 55 ↩"Am păzit" means "I kept watch/guarded"; the biblical line reads "I have dug and drunk water." The Romanian reading is retained rather than corrected to the biblical one. "Am încungiurat" is literally "I surrounded/encircled"; the biblical sense is drying up the streams underfoot.
  56. 56 ↩The speaker shifts back to God: what the Assyrian claims as his own conquest was in fact planned and carried out by God from the beginning. "Săturarea" ("sating, filling to the full") carries the sense of armies gorging themselves on plunder.
  57. 57 ↩"otava" is the aftermath — the second growth of grass mown late in the season; rendered "the second cutting of hay" for clarity. "Troscot" is knotgrass, a low weed that grows in trodden yards.
  58. 58 ↩"plângerea ta" here is not grief but the clamor of arrogance that reaches God's ears (cf. "your tumult"); rendered "uproar" to match the judgment context.
  59. 59 ↩"spăsiți" is the older Slavonic-derived word for "the saved / those delivered"; kept as "saved" rather than flattened to "survivors", since the source carries the soteriological coloring.
  60. 60 ↩The source prints a question mark here, but the clause is the concluding assurance of the Isaian oracle ("the zeal of the Lord of hosts will do this"), not a question; translated as a statement and flagged.
  61. 61 ↩This "sentence" consists only of an orphaned closing quotation mark and a period, an artifact of segmentation; it carries no translatable content and simply closes the quoted oracle begun earlier.
  62. 62 ↩The Romanian repeats the connective "că" three times (Că... că... că...). The first is reportative ("For God says"), the second introduces the content of the speech ("that he will not enter"), and the third is causal ("because I will be..."). Rendering all three identically would blur the shift from indirect report to God's own first-person speech, so each is given its distinct English force.
  63. 63 ↩"sprijinitor" is literally "one who supports/upholds"; in this military context it carries the sense of a protector or defender who holds the city up under siege. "Defender" is chosen over "supporter" to keep the concrete siege imagery.

Teachings of Neagoe Basarab to His Son Theodosios companion

Rule yourself daily, not just on retreat

Chosen Portion turns the mirror into a daily practice — a short reading and examining question each morning before you lead anyone.

Chosen Portion makes the mirror daily: the ruler-formation questions this collection preserves become a two-minute morning examination in the app.

  • A daily formation reading drawn from centuries of counsel to those in authority
  • One pointed examination question a day — two minutes, before the meetings start
  • Track your practice over weeks and watch the examined life become a habit
Chosen Portion — Daily Prayer (free iOS app) →